Eu am început de la minus doi
Cătălina Nistor @ B5 Studio A.i.R 2024
Vernisaj:
2024 Iun 07, 19:00
Deschis între:
2024 Iun 08 2024 Iul 17
Locație:

Unul dintre obiectivele programului B5 Studio AiR 2024 este să se concentreze pe caracteristicile și spiritul local, în timp ce altul este să extindă cadrul programelor de rezidență și să facă vizibile diferite modele de colaborare. În acest context, se realizează expoziția Cătălinei Nistor, prima artistă rezidentă invitată a programului. Reflectând asupra unei teme care a preocupat-o personal, aceasta pune bilingvismul, prevalent în Transilvania și Târgu Mureș, în centrul practicii sale artistice și al procesului său de învățare. În timpul șederii sale de cinci săptămâni, Cătălina Nistor a obținut o perspectivă superficială asupra vieții de zi cu zi a populațiilor locale maghiare și române, care trăiesc împreună sau alături una de cealaltă.
Lucrările create în timpul programului de rezidență sunt bazate pe text și sunet, organizate în patru unități în jurul intereselor sale actuale – școala, anii ’90, arta și războiul – privite prin prisma cadrelor conceptuale autoritare. Nistor mai degrabă desenează decât scrie textele, însă practica sa nu poate fi comparată cu caligrafia.

Cu ocazia deschiderii, în spațiul de expoziție mai mare dintre cele două galerii B5 vor fi expuse lucrările realizate în timpul programului de rezidență. În spațiul mai mic, participanții pot continua să se alăture platformei de reacție și solidaritate, creată de artistă și curatorii săi cu ocazia protestului național al instituțiilor culturale anunțat pentru Noaptea Muzeelor. De asemenea, pot contribui la proiectul artistei de învățare a limbii maghiare, sugerând cuvinte pe care le consideră importante în propriile lor profesii.

Expoziția Cătălinei Nistor cu titlul de „Eu am început de la minus doi” este o etapă intermediară a unui proces. În timpul șederii sale la Târgu Mureș, timp de aproape o lună și jumătate, atenția lui Nistor s-a concentrat asupra limbajului vorbit și a scrisului ca forme de bază ale comunicării. În cazul de față, sunt “ilustrate” limba română și maghiară, cea din urmă fiind explorată de artistă și cu intenția de învățare. Pe parcursul acestui proces, au apărut mai multe teme, circumscrise de cuvintele românești și maghiare, specifice temelor. Astfel, dacă privitorul grupează cu atenție aceste cuvinte, reiese războiul, sau mai degrabă absența păcii. Sau, privind înapoi din prezent, evocă anii ’90, cu ajutorul cuvintelor tipice acelor ani. În același timp, împletește o poveste personală în această mare de cuvinte, generatoare imaginară de imagini, și anume faptul că în primele sale lecții de scriere – fiind victima unei metode pedagogice considerate deja greșite astăzi – a fost obligată să folosească mâna dreaptă pentru a scrie. Astfel, fiind forțată, a învățat să scrie cu mâna dreaptă, dar pentru a desena și astăzi își folosește mâna stângă. Acest lucru este ilustrat și în videoclipul de pe ecran, în care scrie cuvintele în limba română cu mâna dreaptă și echivalentul în limba maghiară cu mâna stângă, cea din urmă, după cum se poate vedea, fiind o scriere mult mai apropiată desenului, asemănătoare unei imagini. Retroproiectoarele utilizate pentru mărire fac posibilă împerecherea diferitelor straturi prin suprapunerea foliilor. A treia lucrare, de asemenea înregistrată video, este un exercițiu care evocă învățarea pronunțărilor românești și maghiare. Aici, alături de artistă apare unul dintre coordonatorii programului, indicând metoda de lucru la care inițiatoarul Fundație ArtEast și curatorii săi, József Bartha și Kata Ungvári-Zrínyi, se așteptau de la participanții invitați. În locul procesului obișnuit, limitat numai la consultații, s-a stabilit o colaborare mai strânsă, bazată pe dialog, între artistă și curatorii ei.

Așa cum am indicat la începutul acestui text, aceasta este o etapă, despre care ne informează imaginile proiectate pe pereți, dar această comunicare nu se oprește aici, ci continuă.

Transmiterea discursului de vernisaj în limbajul semnelor, demonstrează dificultățile de comunicare. Dacă nu dispunem de cunoștințele necesare pentru a înțelege, acest neajuns poate sta la baza unor neînțelegeri asemănătoare celor care au dus la evenimentele conflictului interetnic din Tîrgu Mureș, numit și “Martie negru”.

De acum mini-expoziția pop-up este considerată deschisă.
Dacă nu ați înțeles nimic din textul de deschidere, vă rugăm să citiți versiunea tipărită în limba română sau maghiară.
Vă mulțumesc!
Ágnes-Evelin Kispál & Attila Kispál

Născută la Craiova, sunt o artistă care îmi desfășor activitatea la Cluj din 2015.
Practica mea artistică aduce în atenție subiecte tabu și clișee de gândire printr-un demers autoironic.
Mediile de expresie cu care lucrez sunt diferite, de la pictură sau desen, la obiect și publicații în ediții limitate, experimentând de-a lungul anilor cu diverse tehnici de reproducere. În ultimii patru ani am inițiat două publicații colaborative, una dintre ele fiind un proiect în curs de desfășurare.

*După turnura curatorială, conținutul artistic este creat și mediatizat la mai multe nivele.
Curatorul își asumă un rol mai creativ și mai activ în realizarea artei – lucrând nu din afara procesului artistic, ci dintr-o perspectivă internă. Iar artistul, care a fost mult timp propriul curator, precum și organizator pentru alți artiști, conținuturi și platforme, își găsește mereu roluri noi. Deși arta contemporană iese din contextul expoziției, ea nu renunță la formele sale originale de realizare, iar colaborarea este un motiv recurent.
Acest set complex de relații este cel pe care programul AiR 2024 al B5 Studio încearcă să îl surprindă. Pe lângă cadrul tradițional al programelor de rezidență, scopul nostru este de a explora diferite modele de colaborare.

Ideea noastră de bază este că dialogul și colaborarea deschid posibilități pentru părți de a transcende contextul (1+1= MULT).
Bartha József és Ungvári-Zrínyi Kata

Mulțumiri: Attila Albert, Mária Albert, Márius Cosmeanu, Vlad Dimitriu, István Makkai, Evelin Márton, Kinga Kostyák, Kata Ungvári-Zrínyi, Tibor Vészi

Proiectul este co-finanțat de AFCN. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administraţiei Fondului Cultural Naţional. AFCN nu este responsabilă de conţinutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanţării.
Mulțumim Bioeel și Oracler pentru sprijinul acordat.