Vernisaj:
2024 Apr 25, 19:00
Deschis între:
2024 Apr 26 2024 Iun 07
Program:
11:00–19:00, cu excepția zilei de luni și zilelor de sărbătoare

Evenimentul face parte din programul Zilele Sfântu Gheorghe ediția 31.

Proiectele instalaționale ale lui Bartha József lucrează cu obiecte încărcate simbolic într-un univers poetic. Această lume se construiește printr-o logică de tipul viselor: obiectele se întâlnesc în viziuni stranii, însă aceste viziuni ne lovesc în stomac prin aluziile lor cu caracter politic și printr-o maturitate a tratării conotațiilor complexe. Instalațiile În căutarea Paradisului II. și Paradisul pierdut sunt manifestări obiectuale a imaginarului colectiv al prezentului, fragmentat și reansamblat după modele noi, nerecunoscute încă…

Universul creativ al artistului s-a schimbat destul de mult în ultimii ani – și s-a extins în mai multe straturi. De la instalații mai concrete, mai strâns legate de realitatea socială și de la un punct de vedere în mod deschis confruntațional, uneori chiar provocator, a apărut acum o lume mai complexă, cu mai multe fațete și mai bogată. Ceea ce a fost la început o abordare tematică a problemelor de identitate, a fenomenelor sociale, a problemelor publice și apoi a politicilor artistice și culturale, a fost înlocuită de o perspectivă mai saturată, mai nuanțată; iar ceea ce este prezentat de acesta e mai poetic, mai senzual, mai afectiv și mai dezvoltat și din punct de vedere estetic.

Anumite motive din aceste teme rămân, ca parte a lumii (organic coerente) a instalațiilor. Una dintre acestea, de exemplu, este localitatea. Pădurea de brazi din Căutarea paradisului este scena unei lupte pentru posesia munților, a naturii și a spațiului primordial al memoriei (sau chiar a patriei). Pădurea de brazi, o parte constitutivă fundamentală a identității locale a comunităților montane, limitată în acest fel, este întruchiparea sistemelor umane de categorizare și, a unor relații umane bizare cu ceea ce este considerat valoros (de exemplu, ne place pădurea… ne place să o tăiem).
O altă manifestare locală este fenomenul aproape mitic al portocalei – pătrunsă în cultura noastră în urma colonialismului, însă în cadrul iluzionist al instalației (Paradisul deviat) ne amintește de portocalele care erau cadourile speciale și festive ale copilăriei în anii dictaturii. Nostalgia lor ne conduce spre lumea vazelor de cristal – elementul cel mai nostalgic al expoziției, care în fotografiile cu cocktailuri Molotov (Obiecte din paradisul pierdut) poartă amintirea vechilor rebeliuni neexplodate, iar în cazul viziunilor prinși în sârmă ghimpată, întruchipează cioturile unor idealuri sau alte concepții inaccesibile.
Instalațiile ating fenomene societale concrete (de ex. migrația), dar nu formulează o anumită concluzie, astfel încât acestea nu devin didactice, excesiv de politice sau artiviste.

Melancolia pătrunde în lucrări. Dinamica puterii, semnele de violență și procesele de dezintegrare creează un sentiment de distrugere ireversibilă și un fel de reprimare constantă și implicită. Este ca și cum omul nu s-ar afla în centru: contextele sunt aparate complexe care se generează singure, spațiul de intervenție pentru schimbări sociale este din ce în ce mai mic, iar cocktailul Molotov a fost de mult dezactivat, capturat și transformat în imagine.
Este revoluția posibilă? Potrivit lui Byung-Chul Han, sistemul neoliberal de guvernare este stabil și nu există nicio posibilitate de rebeliune: puterea care conservă sistemul nu este opresivă, ci seducătoare, iar în acest caz nu există rezistență. În cazul capitalismului neoliberal, opresiunea se află în sistemul însuși, nu există un adversar clar cu care ne putem confrunta pentru a ne schimba situația. În același timp, fiecare dintre noi este un lucrător care se autoexploatează în propria întreprindere, iar subiectul opresiunii nici măcar nu este conștient de opresiunea sa. Ceea ce rămâne este dictatura internă și opresiunea subînțeleasă.

În cadrul expoziției, se creează o ierarhie particulară a obiectelor de materialitate diferită: în timp ce obiectele produse în masă, cum ar fi elementele de fier și sârma ghimpată sunt foarte reale, structura pe care o creează este cumva bidimensională, ca o mâzgăleală, pe lângă prezența solidă a brazilor, care umplu spațiul fizic și, în același timp, deschid spațiul mental. Același lucru este valabil și pentru forma dart-urilor în portocale – sunt aproape ca un graffiti, realizat cu stencil.
Obiectele lucrate sau realizate manual (vazele de sticlă sau de cristal gravate) sunt vehicule ale nostalgiei, dar, pentru că sunt folosite într-un mod care nu corespunde „programului” lor, își pierd puțin din caracterul lor stabil, de evocare a lumii centrate pe om.
În instalații, însă, elementele naturale joacă un rol deosebit de important – ele activează spațiul, prezența lor este puternică și de protagonist. Deși perspectiva expoziției nu poate fi descrisă ca fiind postumană, ea nu este nici una foarte antropocentrică.

Parcă sinele ar percepe tumultul și falimentul continuu al sistemelor sociale simultan cu liniștea fenomenelor naturale, farmecul nostalgic al memoriei și realitatea neclintită a materialelor supuse descompunerii… Rezultatul e o viziune care acționează ca o sinteză, purtând poetica prezentului.

Kata Ungvári-Zrinyi


Vernisaj:
2024 Apr 25, 19:00
Deschis între:
2024 Apr 26 2024 Iun 07
Program:
11:00–19:00, cu excepția zilei de luni și zilelor de sărbătoare

Evenimentul face parte din programul Zilele Sfântu Gheorghe ediția 31.

Expoziția de grup Simptomatic/Asimptomatic gravitează în jurul felului în care corpul reacționează în fața amenințării, a virusului, a experiențelor traumatizante care modifică percepția asupra realității, dar și asupra intimității, a spațiului ambiental și a domesticului în fiecare celulă a sa. Distanțarea (de ceilalți sau de unele părți ale propriului corp) dobândește o funcție ontologică și poate duce la redefinirea contextului existențial, ajungându-se chiar ca pulsațiile schizoide să înlocuiască raționamentele sănătoase. Ritualurile se pierd (sau devin altceva), obiectele devin suspecte, contactul vizual prin telefon/calculator devine singura alternativă cu adevărat sigură. Mai este aceasta lumea în care noi am fost pregătiți să trăim?
Prin această expoziție, intenționăm să creăm un cadru optim pentru a dezbate problemele cu care se confruntă societatea ca urmare a provocărilor generate de pandemie, post-pandemie și război.

Luciana Tamas