Vernisaj:
2021 Oct 15, 18:00
Deschis între:
2021 Oct 16 2021 Oct 31
Program:
zilnic între orele 16:00–20:00
Locație:

Abstract
Nu suntem atât de naivi încât să credem că ceea ce am numi nouă generație poate fi în vreun fel anticipat sau evaluat printr-un limbaj sau într-o cheie deja academizată și deci moartă. Ceea ce ne interesează aici este să trasăm granițele unui câmp de bătaie, un ring de luptă, să stabilim cadrul (imposibil) al unei revoluții care va fi venit. Pentru că suntem siguri că altceva nu ar face decât să încheie ceva neînceput sau să repete ce este deja bine știut. Artiștii pe care îi numim consacrați nu caută lucruri sau oameni inteligibili ci mai degrabă se încăpățânează să pună degetul pe ceva care arde, chiar dacă acest lucru nu ar face altceva decât să anunțe propriul lor sfârșit.

Concret

Artiști ca Ciprian Mureșan, Șerban Savu, Matei Bejenaru, Mona Vătămanu și Florin Tudor, Monotremu (Laura Borotea și Gabriel Boldiș), Miklósi Dénes și Miklós Szilárd, Ágnes-Evelin Kispál și Attila Kispál se lasă stârniți de echipa curatorială a Fabricii de Pensule și angajați într-un demers care îi repune în logica lucrului cu mizele și comunitățile locale prin selecția unor artiști din generații mai tinere și curatorierea a câte unei expoziții cu aceștia. – Răzvan Anton și Mihai Iepure-Górski

Ediția „Future Perfect #5” prezintă lucrări și serii de lucrări, expuse în spațiul de expoziție de la etajul Casei Tranzit, a unor tineri artiști în practica cărora fotografia este mediul principal sau unde aceasta reprezintă o componentă importantă. În același timp acești artiști sunt preocupați de tema „acasă” ori într-un context personal-istoric mai larg, ori prin prezența ei în intimitate și în profesie, ori într-o abordare sociologică și istorico-arhitecturală.

Cei patru artiști invitați sunt Kincső Bede, Bernadett Fejér, Júlia Kusztos și Mihai Șovăială: deși ei provin din diferite orașe din țară și majoritatea și-au început învățământul superior acasă – în București sau la Cluj –, ei și-au continuat studiile în străinătate, unde locuiesc și lucrează și în momentul actual. – Ágnes-Evelin Kispál & Attila Kispál

Evenimentul face parte din programul Living the future – modalități de susținere a creației artistice într-un timp imposibil.

Vernisaj:
2021 Oct 08, 19:00
Deschis între:
2021 Oct 09 2021 Nov 14
Program:
11:00–19:00, cu excepția zilei de luni și zilelor de sărbătoare

Expoziția prezintă o selecție de fotografii realizate fără aparat de fotografiat și fotografii experimentale ale lui Tibor Várnagy (Budapesta, 1957).

Várnagy, reprezentant al eforturilor „alternative”, este o figură determinantă a scenei artistice maghiare din ultimele decenii. Este membru fondator al grupului Hejettes Szomlyazók, unul dintre cele mai importante grupuri de artiști din anii 1980 (a făcut parte din grup până în 1990); pe lângă fotografie, desenează, pictează ocazional și realizează colaje, obiecte și instalații. Între 1991 și 1994 a lucrat împreună cu Ágnes Eperjesi, mai târziu a organizat expoziții ocazionale cu Gyula Várnai, Zoltán Ádám, Dezső Tandori și Andrea Hajagos. Între 2001 și 2004, a editat (cvasi)periodicul Manapság împreună cu Miklós Erhardt. Din 2006 realizează un blog foto și din 2009 un blog video. Pe lângă activitatea sa de creație artistică, este activ și ca autor de artă și director-curator de galerie, precum și ca director al Galeriei Liget, care, încă de la înființarea sa în 1983, organizează programe expoziționale axate pe genuri tradițional experimentale (performance, fotografie experimentală, eforturi intermediale). Pe lângă genurile experimentale, activitatea sa include ocazional și proiecte activiste angajate social.

De la mijlocul anilor 1980, lucrările lui Várnagy au fost expuse în mod regulat în Ungaria și la nivel internațional (inclusiv la Galeria Mała din Varșovia și la Fotogalerie din Viena, precum și la mai multe expoziții din SUA), ceea ce îl face unul dintre cei mai originali reprezentanți ai fotografiei creative/experimentale. Lucrările fotografice ale lui Várnagy, cu numeroasele lor referințe, de la videogramele lui Robert Heinecken la experimentele fotografice ale lui Miklós Erdély, sunt strâns legate de tendințele genurilor performative, action art, dar și de vizualitatea noului val și de pictura gestuală expresivă.

Titlul Photoessential? se referă la specificitatea seriei prezentate în cadrul expoziției: lucrările care explorează și se bazează pe proprietățile de bază ale materialelor fotosensibile poartă caracteristicile esențiale, elementare ale creării imaginii fotografice. Acest lucru este reflectat nu numai în lucrările fotografice expuse, ci și în materialul cinematografic prezentat, inclusiv în documentația acțiunii Photococktail din 1990, care a pus sub semnul întrebării, în mod ironic și provocator, rațiunea care stă la baza așteptărilor tradiționale față de fotografie.

Cel mai mare grup de lucrări expuse este reprezentat de Contacte TV, create între 1985 și 1987 prin realizarea directă de copii negative ale imaginilor difuzate pe ecranul televizorului. Primele sale luminograme au fost realizate pe hârtie docubrom, iar mai târziu artistul a folosit și hârtie fotografică alb-negru și color pentru a le crea, ocazional „întorcând” imaginile originale în imagini pozitive. Printre imaginile brûlage specifice care evocă metoda de lucru suprarealistă se numără și Contacte de foc (1987), în care sursa de lumină care luminează hârtia fotografică nu este externă, ci flăcările create direct prin aprinderea hârtiei fotografice luminează suprafața fotosensibilă și creează imaginea, distrugând în același timp parțial substratul. Artistul s-a folosit de cadrul gol al aparatului de mărit și de puterea expresivă a densității provocate de efectul puternic al luminii pentru a crea seria de luminograme intitulată Pătrate negre (1988), care fac referire la Pătratul negru al lui Malevici. Expoziția prezintă, de asemenea, fotografii chimice – chemograme – cum ar fi tabloul fotografic Budapesta 02 (1986) sau seria Portrete și fotografii de grup (1990), care plasează întrebările legate de relația dintre limbaj și imagine într-un cadru postconceptual senzual și ironic, incluzând și sculptura care reprezintă punctul de plecare al seriei, lucrarea intitulată Eu de Balázs Fekete, care a lucrat împreună cu Várnagy în grupul Hejettes Szomlyazók. Expoziția include, de asemenea, lucrări din 1989, create prin transiluminarea unor materiale cotidiene, aproape banale (zahăr, ouă) și diverse lichide corporale (urină, salivă, spermă), precum și fotograme Polaroid ale artistului de la începutul anilor 1990, care se bazează pe experienţele rezultate din Pătratele negre. Cele două părți ale Autoportretelor, care constituie punctul de plecare al lucrărilor create în spiritul esteticii noului val, prin pictură peste fotografii imprimate pe pânză (cu care Várnagy a fost acceptat în 1985 în Studioul Tinerilor Artiști), au fost realizate prin repictare cu tempera sub iluminare, ceea ce le leagă de un procedeu caracteristic operei grafice a lui Várnagy. Materialul cinematografic al expoziției include un montaj de imagini de arhivă care prezintă evenimentele din 1989, determinante pentru artist, un videoclip care prezintă o serie de grafică strâns legată de experimentele fotografice și un interviu recent, care poate fi considerat și un „ghid” al expoziției.

Vizitarea expoziției este gratuită, dar este condiționată de respectarea reglementărilor epidemiologice în vigoare, adică de prezentarea certificatului de vaccinare/recuperare valabil sau de un test coronavirus negativ.
Purtarea măștii și păstrarea distanței în timpul vizitei la expoziție este obligatorie.

Evenimentul se desfășoară în cadrul Festivalului de Artă Fotografică din Ținutul Secuiesc VISOR, organizat la Sfântu Gheorghe, județul Covasna.

Data:
2020 Mar 31
Urmează