Viitor Anterior #1
Vernisaj:
2020 Nov 13, 19:00
Deschis între:
2020 Nov 14 2021 Ian 17
Program:
11:00–19:00, cu excepția zilei de luni și zilelor de sărbătoare

 EXPOZIŢIE PRELUNGITĂ PÂNĂ LA 19 FEBRUARIE 2021! 


Abstract
Nu suntem atât de naivi încât să credem că ceea ce am numi nouă generație poate fi în vreun fel anticipat sau evaluat printr-un limbaj sau într-o cheie deja academizată și deci moartă. Ceea ce ne interesează aici este să trasăm granițele unui câmp de bătaie, un ring de luptă, să stabilim cadrul (imposibil) al unei revoluții care va fi venit. Pentru că suntem siguri că altceva nu ar face decât să încheie ceva neînceput sau să repete ce este deja bine știut. Artiștii pe care îi numim consacrați nu caută lucruri sau oameni inteligibili ci mai degrabă se încăpățânează să pună degetul pe ceva care arde, chiar dacă acest lucru nu ar face altceva decât să anunțe propriul lor sfârșit.

Concret
Artiști ca Ciprian Mureșan, Șerban Savu, Matei Bejenaru, Manuel Pelmuș, Mona Vătămanu și Florin Tudor, Monotremu (Laura Borotea și Gabriel Boldiș), Dénes Miklósi și Szilárd Miklós, Ágnes-Evelin Kispál și Attila Kispál se lasă stârniți de echipa curatorială a Fabricii de Pensule și angajați într-un demers care îi repune în logica lucrului cu mizele și comunitățile locale prin selecția unor artiști din generații mai tinere și curatorierea a câte unei expoziții cu aceștia.
Răzvan Anton și Mihai Iepure-Gorski


Ne amintim Fabrica de Pensule ca un loc plin de evenimente, o împletire de spații de expunere, ateliere de artiști, spații pentru performance-uri. După pierderea acestui loc, fizic, încercăm să păstrăm ceea ce credem ca ne-a mai rămas, adică energia creată din comunicarea, interacțiunea dintre noi (cei care vrem revoluții sau recunoaștere sau doar liniște) independenți de structuri învechite și pietrificate, inutile pe scena de artă.

Așa că am fost invitați, eu și Șerban Savu, printre alții, să colaborăm cu mai mulți artiști din generații mai tinere, pentru o expoziție la MAGMA din Sf. Gheorghe.

Încercând să identific proiecte și lucrări care mi-au atras atenția în ultimul an, m-am focusat pe voci din medii diferite. Proiectele Luciei Ghegu, desene ale cuștilor-capcană care aduc într-un mod paradoxal a spații de joacă, juxtapun pericolul cu zona de confort. Experimentele frescelor de șevalet ale lui Lucian Popăilă exploatează statutul incert, obținut la granița firavă dar dinamică dintre schiță și opera definită, desăvârșită. Pentru Ioana Sisea desenele și textele au caracter organic, secreții ale metabolismului, eliminate din organism, pe pereții unei toalete publice, deveniți simbol al libertății de exprimare. Nu în ultimul rând am selectat sculpturile redescoperite după 13 ani ale lui Paul Stoie, în care folosește absurd proprietăți simple, termice, pentru a modela. Piatra încinsă își face un traseu printr-un calup de polistiren, conceptul de entropie fiind folosit atât în sensul lui din domeniul esteticii cât și al fizicii.
Ciprian Mureșan


Artiștii pe care i-am selectat pentru expoziția Viitor anterior #1/Future perfect #1 fac parte din aceeași generație, sunt prieteni și au studiat la Cluj, dar asta nu înseamnă neapărat că împărtășesc o viziune comună asupra artei, în ciuda unor afinități existente între ei. Ceea ce m-a atras la ei, urmărindu-le munca în ultimii ani, nu este căutarea de a fi originali cu orice preț, ci mai degrabă nevoia de a fi autentici, chiar dacă s-au hrănit sănătos din limbajul artistic al predecesorilor.

Mircea But pictează cu gândul la Courbet, Corot, Andreescu sau Whistler, artiști care au iubit peisajul. Pictura lui te atrage într-o atmosfera de secol XIX, îmbibată de romantism, iar lucrările prezentate în expoziție sunt inspirate de poemul lui William Blake A Poison Tree.

Camilia Filipov practică arta de parcă s-ar afla pe un teren de joacă, cu inocență ludică și abordare poetică a realității imediate. În lucrarea video Spre atelier rutina zilnică a mersului spre atelier devine experiență artistică, conform ideii duchampiene că tot ceea ce este supus observației și intenției artistului se transformă în artă.

Lucrările lui David Farcaș reinterpretează detalii din picturi de Tițian (Venus și Adonis) și Piero della Francesca (Moartea lui Adam). Rezultatul acestor reinterpretări este foarte diferit de original în toate aspectele sale. De fapt, punctul de plecare este doar un citat si un pretext pentru experimente personale în limbajului picturii.

Lucrările Adelei Giurgiu sunt greu de catalogat, ele fiind și destul de diferite între ele. Ceea ce au totuși în comun este o anumită stare de reverie, ce ne invită în bogata lume imaginară a artistei. Fictivul Portret de femeie face aluzie la portretele tahitiencelor lui Gauguin, dar figura primitivă și inocentă ne induce ideea că e vorba de un alter ego al artistei văzut din perspectiva istoriei artelor.
Șerban Savu

Evenimentul face parte din programul Living the future – modalități de susținere a creației artistice într-un timp imposibil.
Program cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Programul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
Proiect organizat cu sprijinul Primăriei și Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca.