Expoziția pornește de la conceptele de muncă și producție percepute ca bază pentru dezvoltarea umană actuală, imaginată în mai multe instanțieri în dialogul dintre Martin Zet și duo-ul artistic Mona Vatamanu și Florin Tudor. Proiectul prezintă perspective diferite care se completează reciproc, în ciuda proceselor de lucru și a mijloacelor de reprezentare diferite ale artiștilor.

Contribuția artiștilor Mona Vatamanu și Florin Tudor insistă asupra noțiunii de producție, care suprascrie narativele sociale și politice, precum și rolul și statutul muncitorului. Noua lor instalație, „Cuzineți în spațiu” (2019) are ca punct de plecare un motiv-obiect, cuzinetul, o componentă folosită pe scară largă în diferite tehnologii, inclusiv explorarea spațiului. Noțiunea de producție este descrisă de multiple asociații care se referă la muncă, la procese industriale și, de asemenea, la producția de imagini, inclusiv prin tehnologii scumpe utilizate pentru a explora și a crea imagini ale cosmosului în zilele noastre. O matriță industrială utilizată pentru producerea cuzineților în anii șaptezeci, concepută aici ca simbol al  de producției, va fi prezentată în instalație, tehnologia anterioară de turnare a metalelor fiind reînviată prin tehnologia actuală de manufacturare aditivă (printare 3D).

În timp ce duoul prezintă o viziune detașată, Martin Zet urmărește idei apropiate prin experiența personală a producției sculpturale a tatălui său Miloš Zet în filmul „Atelierul tatălui meu” (1995), pe care l-a înregistrat la scurt timp după moartea lui Miloš Zet. Călătoria afectivă a lui Martin Zet poate fi înțeleasă și văzută ca momentul în care producția se oprește, și noi, ca martori, putem simți consecințele a ceea ce înseamnă declinul și inutilitatea. Filmul este însoțit de un eseu „Tatăl meu obsedat de sculptură” (2018), scris atunci când materialul video inițial a fost digitizat de pe o veche casetă S-VHS de la mijlocul anilor 1990. Instalația autorului este completată de patru sculpturi: un mic cap al lui Jan Hus de František Bílek, Rusoaică cerșetoare cu castron (1905) de Ernst Barlach, Devotament (1880-84) și Un cap de pe piatra funerară a cardinalului Bedřich Schwarzenberg de Josef Václav Myslbek (1892-95), care, de asemenea, apar în film ca parte a colecției tatălui. Aceste lucrări artistice iconice au funcționat ca un fel de instrument de lucru.

Banner-ul duo-ului Vatamanu & Tudor: „Nici artă fără muncă, nici muncă fără artă!” (2019) face aluzie la vechiul slogan „Nici muncă fără pâine, nici pâine fără muncă!” care, indiferent de intențiile sale declarate de justiție socială, a reprodus și reproduce în continuare, de fapt, mai multă inegalitate, ca o consecință a conținutului său amenințător, conflictual. În prezent, motto-ul original este folosit de partidele populiste ca o pedeapsă sau umilire verbală împotriva celor care trăiesc în sărăcie cu ajutoare sociale, împotriva celor care se află într-o stare de dependență față de stat. Expoziția include, de asemenea, cele mai recente filme „Grivita ‘33” (2018) și „Copacul lui Gagarin” (2016), bazate pe interviuri cu sociologul Florin Poenaru și filozoful Ovidiu Țichindeleanu. Discursul lor se ocupă de problema dispariției conștiinței muncitorilor ca și clasă socială, dar și de idei ca explorarea spațiului imaginația și propaganda în perioada socialistă, precum și condiția post-comunistă ca o nouă colonizare liberală.

„Obiectele de spațiu” (2019) din fier ale lui Zet, create special pentru această expoziție, sunt inițial unelte de mână, cu unele părți aplatizate cu ciocanul, astfel încât formele strict drepte să fie ajustate la caracterul curbat al universului. Când Martin a descoperit, că unul dintre filmele și obiectele lui Vatamanu & Tudor se referă la cuzinet și turnarea din plumb, el a exclamat: „și eu pot să fac asta!”, ceea ce va fi prezentat în cadrul programului de deschidere sub titlul „Turnare, ritual metalurgic pe viu”.

Martin Zet (născut în 1959) este artist, sculptor și artist performance. A studiat sculptura la Academia de Arte Plastice din Praga în perioada 1979-1985. În opera sa se ocupă de memoria socială în artă, de aspectul politic al comportamentului uman și de relația dintre viziunile idealiste și viața de zi cu zi. În perioada 2010–2016 a lucrat ca șef al Atelierului Video Art la Facultatea de Arte Plastice din Brno. Ca sculptor și artist performance participă la numeroase expoziții și evenimente în Republica Cehă și în străinătate. În teza sa de doctorat de la Atelierul de Sculptură al Academiei de Artă, Arhitectură și Design din Praga se ocupă de opera tatălui său, sculptorul Miloš Zet (1920-1995).

Mona Vatamanu (născută în 1968) și Florin Tudor (născut în 1974) lucrează împreună din anul 2000. Au studiat pictura la Universitatea Națională de Arte din București în perioada 1992–1998. Practica lor artistică cuprinde diverse medii, inclusiv video, instalație, pictură, performance. Numitorul comun al interesului lor se referă la aspecte substanțiale cu un potențial transformator în societate, cum ar fi spațiul public, precaritatea, transformarea postsocialistă, colonizarea.