EXPOZIȚIE PRELUNGITĂ PÂNĂ LA 16 NOIEMBRIE!

Expoziția personală a artistei din Slovacia Erika SZŐKE, laureata premiului principal al Bienalei Internaționale de Grafică din Ținutul Secuiesc, ediţia a 3-a în 2014.

Bănuim, simțim, că personajul principal propriu-zis al tablourilor lui Erika SZŐKE – sub stratul de acoperire al planurilor tematice și coroanelor de motive mai bine citibile – este timpul, mai exact  scurgerea, intangibilitatea, evadarea lui continuă.  Dacă ne dorim un timp narativ  (eventual prin intermediul imaginilor), vrând, nevrând vom avea nevoie de o mulțime de reprezentări (corporale), dispoziții și amintiri (uneori tăietor de personale, fixabile și spălăcibile, maleabile și în continuu reînnoibile, amintiri când ramificate și când  clarificate în imagini), care autoorganizându-se în viziuni spațiale, împletindu-se și diferențiindu-se  (reciproc, dar existând doar prin celălalt) – poate ne vor dărui o sclipire din principiile mistice ale timpului și a existenței noastre în timp.

Vrem să găsim cuvinte, chiar și fragmentate, care sunt funcționale măcar temporar.  Vrem să percepem și să fixăm, măcar temporar esența impregnată în lucrările lui Erika. Acea esență, care reiese din câte o lucrare, comprimată în imagine. Grămada amintirilor ce roiesc din aceste lucrări.  Împletirea privirilor cu amintiri. Colaborarea și interdependența  al amintirii și uitării, gramatica complexă și de neuitat ale amintirilor noastre. Jocul mulțimilor și straturilor complementare (sau nule) înșirate în domeniul amintirilor – păienjenișul memoriilor generațiilor, rolul de formare a conștientului și a identității. Problematica reprezentării și înregistrării amintirilor. Dialectica impregnării și a uitării – țesutul focarelor sinapselor amintirilor și a metastazelor. Îmbrățișarea amintirilor cu dorința și trauma. Limbajul comun al amintirii cu ficțiunea. Limitativitatea, experiența existenței corporale, existența în strâmtoarea codurilor scrise pe corpul nostru. Amintiri și spații comemorative, care în esența și ansamblul lor organizatoric și ele sunt metafore.

Erika SZŐKE (1977) artist plastic, fotograf, trăiește și creează la Veľký Kýr lângă Nitra, Slovacia. Studiile universitare le-a urmat la Facultatea de Arte Plastice și Pedagogia Artei de la Universitatea Filosofică Constantin din Nitra, avâdu-i maeștri pe Karol BARON și Jana FARMANOVÁ. În lucrările ei utilizează și combină cele mai variate tehnici analogice și digitale, bazându-se adesea pe procedee experimentative, dezvoltate de ea, aflate la granița fotografiei și graficii, creând adesea obiecte și instalații pe bază fotografică. Tema centrală, cea mai accentuată a operelor sale este memoria – gramatica adesea ascunsă și adânc întipărită în minte a memoriei (individuale și colective), interdependența și dinamica memoriei și a uitării, cercetarea și problematizarea continuă a posibilității de reprezentare a fragmentelor vizuale captate de memorie. A participat cu lucrările ei la nenumărate expoziții naționale și internaționale, iar în anul 2014 a fost laureata premiului principal al Bienalei Internaționale de Grafică din Ținutul Secuiesc.