În Ungaria, arta underground din anii 1980 a avut loc în mare parte în spații private, în fața unui public restrâns. În cele mai multe cazuri, aceste lucrări nu au fost făcute publice nici măcar după ce au fost realizate, cel mult au fost expuse în galerii mici, așadar rămânând adesea nereflectate. Arta lui Zsuzsi Ujj este un exemplu eclatant al acestei tendințe. Aceasta nu a primit nicio atenție în afara cercului restrâns de prieteni, contemporanii ei au putut s-o cunoască la două expoziții ale Galeriei Liget, dar a rămas în esență necunoscută pentru profesie în anii 1980.

Zsuzsi Ujj a lucrat simultan în mai multe genuri. A scris versuri deja la începutul deceniului, apoi a început să facă fotografii în 1986. Opera sa fotografică se concentrează asupra doar câtorva ani, în 1991 a renunțat la ea. Apoi a devenit cunoscută ca solistă și membră fondatoare a trupei Csókolom. Fotografiile și cariera muzicală ale lui Zsuzsi Ujj sunt inseparabile și au avut o influență importantă una asupra celeilalte. Titlul expoziției este un citat din versurile unui cântec din acele vremuri, din 1987; caută dragostea atât în cântecele cât și în fotografiile sale, vorbește despre sexualitate și dorință cu propria atitudine conștientă de sine, rebelă și de neoprit.

Circumstanțele în care au fost realizate fotografiile sunt inseparabile de acestea. Ea a început să facă autoportrete după ce iubitul ei de atunci, fotograful István Halas, a plecat în străinătate, în absența lui. Era supărată pe iubitul ei pentru că a părăsit-o și a plecat în altă țară. A vrut să se arate lui. A vrut să se vadă frumoasă. Putem observa un grad ridicat de autodezvăluire în fotografii. Ele au fost create în esență în locul scrisorilor de dragoste, în absența bărbatului pe care îl iubea. A trimis mesaj prin intermediul mediului propriu al lui Halas, fotografia. Fotografiile ei au fost făcute cu temporizator în majoritatea cazurilor. Prietenii ei (cel mai adesea Tibor Várnagy și István Halas) au ajutat-o să developeze negativele, deoarece ea însăși nu ar fi știut ce să facă din punct de vedere tehnic. Pentru a putea vedea negativele (deoarece nu avea bani pentru a le developa), le transforma în film plan și le mărea pe perete la dimensiunea dorită. Unele dintre lucrările sale există în mai multe versiuni. Există versiuni soft și hard ale câtorva fotografii. Fotografiile hard prezintă contururile dure ale fotocopiilor, fără tranziții subtile. Vizualitatea acestor lucrări a fost influențată, fără îndoială, de apariția xeroxului, aparatul de fotocopiere, care se răspândea în arta din acea perioadă. O altă sursă importantă de inspirație pentru ea a fost faptul că a lucrat la Studioul Béla Balázs Studio în a doua jumătate a anilor 1980, precum și la Arhiva Privată de Fotografie și Film a lui Péter Forgács.

Autoportretele sale făcute cu oglinda formează o unitate separată. Oglinda este un element recurent în opera lui Zsuzsi Ujj. În primele sale serii cu oglinzi, imaginea umbrei sale poate fi văzută pe perete cu oglinzi atârnate, pe care se pot vedea părți ale corpului artistei. Lucrările sale cu oglinzi au fost inspirate de fotografiile lui Lenke Szilágyi, pe care Zsuzsi Ujjj le-a văzut în sala de expoziții de pe strada Lajos a Galeriei Budapest la acea vreme.

Pe lângă autoportrete, a experimentat și cu pictură de corp, s-a îmbrăcat în diferite personaje și a creat un documentar fotografic despre ea însăși, aproape ca un storyboard – similar cu performance-urile solo ale lui Tibor Hajas. Ea a creat serii, dintre care unele sunt incluse în expoziție. Prima dată, și-a pictat fața cu buline, prezentându-se astfel ca o fetiță inocentă, în timp ce, în același timp, și-a pictat pe corpul gol un romb care poate fi interpretată ca organul genital feminin. A creat cele mai multe lucrări în colțul camerei sale. În multe cazuri, motivul pictat pe corpul ei nu este cu adevărat vizibil, deoarece în majoritatea fotografiilor stă ghemuită. În unele dintre piesele acestei serii, apare o coadă de mătură, o sticlă de vin precum și o oglindă. Una dintre ele este intitulată Cu mătura, în care apare ca o vrăjitoare așezată ostentativ pe o coadă de mătură.

Cu ocazia celei de-a doua picturi de corp, a desenat un schelet care îi acoperea întregul corp. Zsuzsi Ujj s-a mascat de mai multe ori ca un schelet și a creat diferite serii, dintre care unele au o narațiune completă. Corpul ei gol este acoperit doar cu o lenjerie de corp subțire, dar în ciuda acestui fapt, caracteristicile sexuale primare nu sunt stridente pe corpul ei, deoarece sfârcurile sunt acoperite cu puncte negre mari. În unele dintre seriile sale apare și un schelet real, cu care a făcut fotografii de nuntă. O altă fotografie prezintă în imitație noaptea nunții, artista apărând într-o poziție dominantă față de scheletul real. Și ca o continuare a narațiunii, în serie mai apare și un schelet de sugar legănat în mână. În seria sa Cu folie, figura scheletului este reprezentată într-un sac de cadavru transparent, corpul scheletului fiind vizibil printr-o folie. Un alt subgrup similar al acestei serii este intitulat Zburând, în care artista apare plutind. Cea mai emblematică piesă din această serie este cea intitulată Întronată, în care artista stă pe o platformă acoperită, sau tron, și privește cu calm înainte. Perechea acestei cele mai sugestive piese este cea intitulată Cu ou. Cele două fotografii prezintă două scene complet opuse în aceeași pictură de corp, folosind mijloace similare. Cea intitulată Cu ou, fotografiată de jos, din perspectiva de broască, prezintă un moment mai confuz, scheletul fiind așezat pe ceea ce pare a fi un obiect asemănător unui ou între picioare – dar de fapt, stă pe același tron.

Seria sa cu Öcsi a fost inspirată de Lou Reed Total al lui Tibor Hajas, care poate fi privit și ca un documentar al unui performance individual. Artistei, purtând ochelari de soare, o jachetă de piele, machiaj și ciorapi de plasă, i se alătură un bărbat cu ochelari de soare și pălărie. Figura feminină care poartă monoclu, atitudinea nepăsătoare a bărbatului față de ea, precum și ciorapii și pantalonii coborâți, toate acestea dau viață unor scene dintr-o relație violentă și abuzivă pe fotografii.

Mai târziu, Zsuzsi Ujj nu și-a mai creat lucrările într-un număr atât de mare de serii. În lucrarea sa, intitulată Imaginea câștigătoare al Bienalei de Fotografie de la Esztergom din 1990, ea a revenit din nou la pictura corporală. De data aceasta și-a pictat pe spate un chip cu ochi uriași. În fotografii, pune fața în diferite poziții, oferindu-i un context foarte expresiv. Tot o piesă târzie a operei sale de viață este și Torsouri, care înfățișează nuduri feminine. Torsurilor le lipsesc anumite părți ale corpului și, în unele cazuri, chiar și capul, ceea ce face ca trupurile feminine să fie impersonale. O lucrare lirică similară este seria de lucrări intitulată Împrejur, care a fost ultima din operă. În unele elemente ale acestei serii de patru fotografii de dimensiuni mari, corpurile feminine fără cap apar ca niște imagini negative, mergând în cerc, în timp ce în ultima fotografie figurile dispar.

Pentru o lungă perioadă de timp, arta lui Zsuzsi Ujj a rămas în afara atenției sistemului instituțional oficial. Timp de două decenii, nu s-a întâmplat nimic cu opera sa de viață de fotograf latentă. În 2009, expoziția MUMOK intitulată Gender Check de la Viena a fost cea care i-a adus fotografiile în prim-plan. Câțiva ani mai târziu, în 2012, a fost, de asemenea, inclusă în expoziția A Bigger Splash: Painting after Performance la TATE, Londra. În ambele expoziții, a fost prezentă cu fotografia sa intitulată Întronată. Abia după aceea, instituțiile și colecțiile publice din Ungaria au început să manifeste interes pentru arta lui Zsuzsi Ujj.

Cel care a avut un merit deosebit în crearea, prezentarea, promovarea în străinătate și urmărirea operei lui Zsuzsi Ujj este Galeria MissionArt și Tibor Várnagy, fostul director fondator al Galeriei Liget, prezentat și el cu o selecție de lucrări vizitatorilor galeriei MAGMA la Sfântu Gheorghe în anul 2021.

Mónika Zombori

Evenimentul se desfășoară în cadrul Festivalului de Artă Fotografică din Ținutul Secuiesc VISOR3, organizat la Sfântu Gheorghe, județul Covasna.